Gânduri - Modele - Fapte

Mântuirea este scopul vieţii fiecărui creştin şi se dobândeşte foarte greu. Este o permanentă luptă cu noi înşine, în efortul de a săvârşi binele, pentru ca răul oricum îl săvârşim. Urmând Sfinţilor Părinţi, să ne alăturăm lor, celor ce au bătătorit drumul spre Rai, înaintea noastră şi cu smerenie să urmăm sfatul celor ce şi-au dovedit măiestria în lupta cu ei înşişi şi cu puterile întunericului. Să punem în practică ceea ce ştim că e bine!

Film despre parintele Mihail, Manastirea Banceni si romanii din Ucraina

sursa: OrtodoxieSiViata.blogspot.com

1 comentarii:

Sorin M.Sep 3, 2010 02:31 PM
"Voi ştiţi că toate murdăriile le arată televiziunea. Pe preoţi îi arată cu diferite păcate. Chiar dacă se întâmplă! Eu o viaţă m-am rugat pentru voi, o viaţă v-am ascultat durerile voastre şi m-am străduit ca totdeauna când veneaţi la mine să vă primesc. Dar când cad eu, ce faceţi voi? Mă lăsaţi şi fugiţi. Preoţii prea puţin sunt ajutaţi de creştini prin rugăciunile lor. Dragii mei, orice preot trebuie dus pe braţele voastre de rugăciune. El slujeşte Sfânta Liturghie. El se luptă cu vrăjmaşul diavol, salvând sufletele noastre, ale păcătoşilor. Fac oamenii demonstraţii pentru salariu, toată lumea e în drum, strigă, însă când preoţii sunt la strâmtoare, când fraţii voştri sunt în suferinţe, voi nu le ascultaţi suspinul."

Din cuvântul Părintelui Mihail Jar
ţinut la Adunarea anuală de la Bănceni, din 25 iulie, a. c
Sursa: Săptămânalul duhovnicesc „Iisus Biruitorul”
Anul XXI, nr. 35 (751) 23-29 AUGUST 2010
RăspundeţiŞtergere

Adăugaţi un comentariu

Încărcaţi mai multe...

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)

Texte alese

"De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n'am iubire făcutu-m'am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n'am iubire, nimic nu sunt. Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu de mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n'am iubire, nimic nu-mi foloseşte. Iubirea rabdă'ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă; ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine'n seamă răul, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură; pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă; iubirea niciodată nu se trece."
(I Corinteni, 13:1-8)

"[...] Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei."
(Matei 6,31-34)

"Cea mai stralucită cunună purtată vreodată de o frunte, rămâne tot cununa de spini." (Vasile Voiculescu)

"Un popor, ca orice om în parte, atât preţuieşte, cât a înţeles din Evanghelie şi cât poate să urmeze învăţăturii lui Hristos"
(Simion Mehedinţi)

"Tu crezi că ai smerenie; alţii se învinovăţesc pe sine-şi, tu însă nu suferi nici când alţii te învinovăţesc şi te declari plin de smerenie. Dacă eşti smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare şi vezi dacă poţi răbda nedreptatea, fără să te tulburi." (Sf. Isaac Sirul )

„Într-un cuvânt, primeşte această scurtă poruncă: iubeşte şi fă ce vrei! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi să fie din iubire; dacă îndrepti, îndreaptă din iubire; dacă ierţi, iartă din iubire. Rădăcina interioară să fie cea a iubirii, din această rădăcină nu poate ieşi decat bine.” (Fericitul Augustin)

"Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmaşul tău către nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, cu înfrânarea şi cu cele asemenea, căci aceasta este cunoştinţa de Dumnezeu: să-i urmezi Lui cu smerită cugetare şi printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rând, ci a sufletului care are minte"(Sf. Antonie cel Mare)

Fragmente

"Rugăciunea lăuntrică neîncetată este chemarea continuă şi neîntreruptă a Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu mintea şi cu inima, închipuindu-ne totdeauna în prezenţa Lui şi cerând milostivirea Lui, în timpul oricărei îndeletniciri, în orice loc, în orice vreme, chiar şi în vremea somnului. Ea se rosteşte cu următoarele cuvinte: Doamne, lisase Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! Şi, când cineva se va deprinde cu această chemare, atunci va simţi o mare mângâiere în a rosti totdeauna această rugăciune, încât nu va mai putea trăi fără ea, iar rugăciunea se va revărsa singură într-însul. Acum înţelegi ce este rugăciunea neîncetată?" (din "Pelerinul rus")

"Noi, ca mireni, nu depunem niciun vot, nu făgăduim să facem ascultare. Dar până la urmă, dacă vrem să fim ai lui Hristos, într-o lume din ce în ce mai păgână, trebuie să facem ascultare. Eu cred că cine e creştin în zilele noastre e mucenic fără de sânge. Păgânismul prinde puteri atât de mari, încât e aproape imposibil să rămâi pe calea virtuţii într-o vreme în care toţi parcă te presează să calci în picioare tot ce ţine de Hristos, curăţie, virtute, viaţă duhovnicească. Şi atunci mi-am dat seama că şansa e să mă arunc nebuneşte pe calea ascultării: „Ce zice duhovnicul, aia fac”. De ce? Pentru că Dumnezeu îl luminează pe duhovnic şi, dacă fac ce-mi zice duhovnicul, o să fie bine."
(Danion Vasile - Duhovnicul)

"Orice lucrare a noastră s-o prefacem într-o impărtăşire duhovnicească cu Dumnezeu : Trezindu-ne, să ne rugm lui Dumnezeu: „Scoală-mă cu puterea Ta, cu harul Duhului Sfânt, spre lucrare duhovnicească; ca nici un lucru materialnic să nu-mi stingă simţul prezenţei Tale, Dumnezeul meu!"... Începem să ne îmbrăcăm, şi zicem: „Doamne, Tu vezi că sunt gol de tot ce este cunoaştere a adevărului Tău. Rogu-mă Ţie, nu mă lăsa gol, ci mă îmbracă cu lumina cunoaşterii Tale". Începem să ne spălăm: „Doamne, spală toată întinăciunea de pe întreg trupul vieţii mele în lumea aceasta". Ne spălăm ochii şi zicem: „Dă-mi ochi să văd împărăţia Ta, Lumina Ta". Deschizând uşa, zicem: „Uşa pocăinţei deschide mie, Dătătorule de viaţă. Si asa in toata vremea..."
(Părintele Sofronie Saharov)

"[...]
–E, părinte, o luptă rămâne până în ultima clipă, chiar şi după ce vom birui toate patimile şi pe înseşi duhurile cele necurate.
– Care este aceasta, părinte, că nu ştiu?
– Lupta slavei deşarte, pentru că aceasta este singura patimă care se hrăneşte din virtuţi şi, cu cât înaintează mai mult omul pe calea desăvârşirii, cu atât mai multe pricini are să fie ispitit de slava deşartă. [...]"
(din "Nebunul" de P.Savatie)

"[...]
Fratilor, tinerilor, noi trebuie sa fim constienti ce inseamna iadul! Este atat de oribil, incat mintea omului nu isi poate da seama de ce inseamna chinul de acolo. De unde trag aceasta concluzie? Daca Dumnezeu a hotarat si a acceptat ca sa Se rastigneasca, sa Se jertfeasca pentru noi, ca sa ne mantuiasca pe noi de iad, atunci ne putem noi da seama ce inseamna infernul, ce inseamna chinul? Cum numeste Mantuitorul iadul? "Intunericul cel din afara, unde este plansul si scrasnirea dintilor." Nu spune ca-i foc. Nu, ci "intunericul cel din afara". Adica ceea ce este in afara Providentei, in afara ocrotirii, a mangaierii de la Dumnezeu. Prin aceste cuvinte Hristos a incercat sa ne faca sa intelegem ce inseamna iadul. Te cutremuri cand vezi ce jertfa a facut Dumnezeu ca sa-l salveze pe om de iad. Atunci putem noi sa glumim, sa ni se para ca sunt lucruri neimportante? Va spun inca o data: trebuie sa fim constienti ce sacrificiu, ce jertfa a facut Dumnezeu, Tatal si Fiul si Sfantul Duh, ca sa salveze neamul lui Adam din iad. Este extraordinar! [...]"
(fragment dintr-un interviu
cu IPS Justinian Chira)

„Apropiindu-se cineva de Domnul, se cuvine mai înainte de toate să se silească către bine, chiar dacă inima sa nu vrea acest lucru, şi să aştepte totdeauna cu neclintită credinţă mila Lui; să se silească a iubi, chiar de nu are dragoste; să se silească a fi blând, chiar de nu are blândeţe; să se silească a fi milostiv şi a avea inimă milostivă; să se silească a fi dispreţuit, iar când este dispreţuit, să îndure cu îndelungă-răbdare […]; să se silească spre rugăciune, chiar de este lipsit de rugăciune duhovnicească . Deci văzând Dumnezeu pe unul ca acesta că aşa se luptă şi cu sila, împotriva voii inimii sale, vine către Domnul, îi dă lui adevărata rugăciune a Duhului, îi dă lui adevărata dragoste, blândeţea, milosârdiile îndurărilor (Col. 3, 12) şi adevărata bunătate - într-un cuvânt, îl umple de roadele Duhului” .
”Ura vine din pomenirea răului, pomenirea răului – din trufie, trufia-din slavă deșartă, slava deșartă – din necredință, necredința – din împietrirea inimii, impietrirea inimii din nelucrare, nelucrarea – din lenevire, lenevirea-din trândăvire, trândăvirea - din nerăbdare, nerăbdarea – din iubirea de sine. Rugăciunea depinde de dragoste, dragostea – de bucurie, bucuria-de blândețe, blândețea – de smerenie, smerenia – de slujire, slujirea – de nădejde, nădejdea – de credință, credința – de ascultare, ascultarea – de simplitate.”
(Sfantul Macarie cel Mare)